vineri, 11 martie 2011

O adiere...

Şi pentru că e martie, şi eu încă tot în hibernare sunt (şi la propriu şi la figurat) pentru că nu am mai licărit pe aici cu nici un buchet de gânduri frumoase, sau poate câteva idei nobile ca florile de primăvară.

Nu vreau să dau vina pe nimeni pentru lenea mea atotexistentă, căci  singură sunt responsabilă de acţiunile mele invizibile.

Nu vreau să mă cicălesc mult acuma, cu toate că aş merita vre-o 2-3 mâini de morală. Dragilor...cerşesc,cine îmi dă şi mie gratis vreo 3 pumni de sfaturi harnice care să mă scoată din mocirla trândăviei. Da, mocirlă! Oh, cât îmi place acest cuvânt, dar mai ales expresia: mocirla vieţii mele. Cu adevărat asta e. Mă complac în mediul ăsta stricat. Ahh cât de inconştientă sunt...

Să vă zic  o noutate: m-am îndragostit iar...Nu iar, ci din nou. Dar pe cât de repede m-am înamorat, la fel de repede m-am şi  dezamorat, căci omul e însurat, şi nu-s eu genu de femeie...nu-s genul de amantă...

Şi totuşi...viaţa e frumoasă, mai ales când iubeşti. Iubirea te schimbă, te face mai bun, mai frumos...te face fericit!  

E luna martie..e timpul primăverii, e loc pentru natura vie, e mai multă prospeţime.

Să ucidem muştile din noi, şi să dăm voie fluturilor să aspire din mireasma florilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu