,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Mi-e dor de existențe delicate
suav construite în jurul esenței ,
călăuzitoare întru armonie
pentru eternitate.

Mi-e dor de ființe atente
cu viața universului, 
cu viața lor
cu viața mea 
cu viața altora
cu ideile.

Mi-e dor de oameni 
având frumosul în sânge

respirând binele
și onoarea
și compasiunea
și rușinea.

Mie dor, tare dor
de omenie...


Poezia am șterpelit-o de pe la cineva (fară supărare) ...dar acel cineva a compus-o ...parcă...analizîndu-mi gîndurile...

și poezia de mai jos....tot am șterpelit-o...prea ințeleaptă ca să nu fie citită și de pe blogul meu.....

Trăind tatonarea apropierii de celălalt
încercând să afli cine este, ce-i place, ce-i repugnă,
ce te-ar putea conduce la el, ea,
când nu ai puncte comune de reper
și, într-o zi, un moment
poate să se producă 
îl prinzi din zbor și-i spui
știi, și mie îmi place asta
avem simțiri comune, ne asemănăm,
dar, la fel, ai putea să simți toată răceala
care transpare din vorbele lui, ei,
și o boare ostilă te aruncă înapoi cu pași,
nesperați, nedoriți pași,
apoi te întrebi: are rost,
punându-ți aceeași întrebare pe care și-o pun
toți bărbații și toate femeile
de la facerea lumii încoace.

O poveste...LEBĂDA si LEBĂDOIUL (zis si Băgăciosul)

A fost odată ca niciodată ...că dacă nu ar fi nu s-ar povesti...pe cînd se potcoveau puricii cu pene de gîscă și pe cînd oamenii nu mai știau ce înseamnă viața fără de calculator, pe cînd ghimpele nu mai era spin și pe cînd încă Elisabeta a II-a mai era șefa statului englez...a fost odată...în împărăția lui Verde Împărat...o babă și un moșneag...țuști în oala cu chișleac !!! 
Ehh, nu-mi arde mie  de povești, căci mi-am ars-o azi de prea multe ori ...și cred că nu o să scriu nimic ce să se refere la titlul ''Lebăda și Lebădoiul '', ci o să ma axez pe ceea ce se află în paranteze...
BĂGĂCIOSUL...și anume genul de om care se amestecă în toate sau altfel zis...BĂGĂREȚUL.
Hmm..i-aș mai zice și OBSEDATUL DE CONTROL....da, da...simți că încearcă să te supervizeze, deși nu e șeful tău...E genul de om care vrea să știe fiecare detaliu, și nu doar atît...are tendința de ai domina pe cei din jur, tocmai pentru a fi sigur că nu pierde controlul..., ehhh, ce să mai...e tipul de om care simte mereu că trebuie să aibă butonul de comandă...
La un pas de dictatură...
Ce-i de făcut? În fața unui astfel de om nu poți să te impui : ori rămâi ...ori pleci. Oare cale de mijloc nu există? Ba da...trebuie să-l acuzi de comportament negativ...glumesc, din cauza asta poti să-l enervezi cu enervii. Criza nu lasă loc de diplomație. Și atunci...cel mai bine e să evaluezi modul în care poți să comunici cu el : direct sau subtil. Astfel ca să știe lungul nasului...și să știe cînd să facă ''ciocu mic'' și să nu zică celuilalt să tacă...căci în viață nu trebuie să fii un om de succes ci un om de valoare!!!

hello U.K.

''...și de cât timp nu ne-am văzut/multă vreme a trecut...'' C-am aceasta i-aș zice blogului, căci tocmai din 2011, nu ne-am mai scormolit și eu buricele degetelor, ca să vin cu ceva nou în arhiva acestui blog.
 Plecată, ca o călătoare pe timp de criză, am ajuns în verdeața Angliei, ca să-mi întâlnesc jumătatea inimii. Dar despre povestea de iubire o sa povestesc cu alta ocazie, acuma am chef să bârfesc englezii.
Ei, pot să te întrebe la tot pasul dacă ești bine, dar nu te aștepta să-i și intereseze, căci pleacă înainte de a-ți auzi răspunsul...
Zâmbitori și calmi, englezii diferă de nemulțumirea noastră redată de zi cu zi cu țipete și enervări.
Exagerat de politicoși, își cer scuze chiar și atunci când ar trebui să o faci tu, altfel zis,, în Anglia, ''te rog'' și ''mulțumesc'' sunt metode de lubrefiere socială.
Englezii au un simț al umorului, unic în lume, de la ei poți să auzi deseori o remarcă suculentă de un un sarcasm fără pereche.Ș-apoi orice greșeli îți pot fi iertate cu condiția că dacă le comiți să și poți râde de ele. Oricît de expirate ar fi glumele este recomandat să râzi la ele, în gura mare, altfel vei fi considerat prea serios. Și desigur și zâmbetul sec și exagerat le este caracteristic.
Cu durata medie de vârstă trecută peste șaptezeci de ani,vezi mulți bătrâni care mai practică șofatul, pe când la Moldova poți să-i observi trăgând hamurile de la căruțele cu cai.
Desigur, s-ar putea adăuga multe despre acești oameni, dar aceasta o voi face pe parcurs...din cauza ca astăzi soarele nu s-a arătat deasupra localității engleze în care locuiesc și eu, am să ies din casă, plec în căutarea lui...