În rest...bună dispoziţie; şoferul mixează muzică ''numa' bună '' de călătorie. Iaca si o doză de patriotism se simte, cineva interesându-se cine ocupase fotoliul primarului de Chişinău.
Galaţi - Tulcea - Sulina, sau: autocar - bac -autocar - vapor.
Pe vapor, timpul încă înnourat...Un moldovean, energizat încă din noapte, ''o face pe chelnerul'', întrebând pe fiecare ce-i vrea inima; i-am cerut să aducă soarele pe cer, dânsul spunându-mi să am răbdare până ajungem la mare. Dar mi-am zis să nu stau si să aştept, aşa că am început să cânt ''luci soare luci, că-ţi voi da nuci...''
Dunărea...cam îngustă spre Sulina, pe ici-pe colo câte-un pelican, sălcii pe de-o parte şi alta a malului.
La Sulina, un oraş vechi, dar frumos!!! Orasul ‘’somnoros’’ dintre Dunare si Marea Neagră. De asta era să mă conving pe parcursul săptămânii …Şi asta nu înseamnă că am fost într-o somnolenţă zilnică, ba dimpotrivă , puţin somn a existat în programul meu şi a celorlalţi colegi. Pur şi simplu orasul e atât de liniştit, incât te face să uiţi de unde vii şi încotro pleci.
Vacanţa la Sulina a fost întru totul o sursă de linişte şi relaxare.
Marea Neagră : litoralul fără de alge verzi, şi cu mult nisip fin, îţi motivează dorinţa de a te înmuia în apă, şi desigur de a plonja la soarele darnic in căldură. Doar la ieşirea din apă, se crează mici disconforturi la picioare, căci se lipesc nişte viermişori care gâdilă, şi nu ai pace până nu scapi de ei.
Delta Dunării: incredibilă - mai ales pentru cei interesaţi de biosfera ei. Noi, românii-basarabeni, ne-am plimbat doar pe două canale navigabile, aproape de braţul Sf.Gheorghe, dar am văzut puţin din ceea ce se putea vedea, mai ales că aşa zisul şofer al bărcii noastre se grăbea spre casă, vroind să scape mai repede de noi, fiind şi ultima lui cursă în deltă pe ziua aceea. Nuferii erau plecaţi la culcare pentru ora aia, să fi fost călătoria de dimineaţă, era altceva...Plus la toate, barcagiul nostru ''ne-a tras ţeapă'', căci noi eram prea zgomotoase şi era să ne prăbuşim în apă, aşa că nu ne-a dus până unde se varsă Dunărea în mare.
Sulina: cu o populaţie sub 4.000 de locuitori, este cel mai de est oraş al Uniunii Europene. În acest oraş se ajunge pe apă, pe apă sau...pe apă. La început am auzit că oraşul era plin de hoţi şi piraţi, apoi, după 1856,(Înfiinţarea Comisiei Europene a Dunării) au venit oameni de toate naţiunile. Mi-au plăcut străzile, care erau bine structurate, nemaivorbind de multele bărci ancorate lângă faleză. La un moment dat mi s-a creat impresia că sunt printr-un orăşel italian, fără copaci de măslini...
Pescuitul: cu mulţi peşti solzoşi, dar gustoşi. Dacă ar fi să am un regret legat de această vacanţă, apoi mi-ar părea rău că nu mi-am înmuiat şi eu coada în Dunăre ca să prind vre-un crap sau vre-o ştiucă. Am vazut şi femei cu batiste pe cap, bronzate ca tractoristul, stând sub salcii la pescuit. O bătrână cu a sa nepoţică chiar mi se lăudase că în ziua aia cântărise vre-o 5 kg de peşte frumos, prins la undiţă. Eheee, norocoasă baba.
Discoteca: cu muzică bună şi bere la halbă. Câteva nopţi mi-am ars caloriile prin clubul de pe plajă, alături de ceilalţi confraţi, care se întreceau în figuri de dans. Mai dificil a fost cu transportul, trebuind să faci vre-o 25 minute de drum până la club, dar nu a fost o problemă, căci mulţi au făcut şi băi nocturne în mare, pentru revigorare.
Grătarele: finanţate de Guvernul României, pentru românii de pretutindeni, au fost adevărate porţii de energie pentru băieţii găştii noastre, dar nu cred că mai bune ca ingheţata de pe plajă - pentru mine. Nemaivorbind de celelalte mese, căci toţi am papat ca boierii.
Sunt încă multe alte lucruri de povestit, dar precum se ştie...unele chestii nu se povestesc, căci trebuie să rămână ascunse, nedezvăluite...
